
Prin natura activitatilor cotidine am invatat sa colind adesea prin librarii si biblioteci in cautare de nou si de inspiratie. Cred ca internetul si noul val web 2.0 nu vor putea inlocui, cel putin in viziunea mea actuala, placerea lecturii unei carti de calitate.
In ultimele mele doua vizite la librarii, din doua orase diferite insa foarte mari am fost martorul unor intamplari care m-au pus serios pe ganduri. In cursul saptamanii trecute in timp ce rasfoiam o carte in libraria Humanitas apare in librarie un domn, in jurul varstei de 50 de ani. Imbracat neglijent si nebarbierit, cu parul valvoi si cu un zambet sters intreaba vanzatoarea:
– Domnisoara, ceva carte despre somaj aveti?
– Nu domnule. Din pacate nu avem nimic despre somaj.
– Chiar nimic despre somaj? Parea deja deznadajduit…
Azi in libraria Diverta, de data aceasta un bunic simpatic si jovial, imbracat simplu dar curat. Ca varsta cred ca avea peste 70 de ani. Bunicul nostru in dialog cu vanzatoarea:
– Buna ziua domnita! Caut ceva despre noua lege a pensiilor.
– Buna ziua! Nu a aparut deocamdata nici o carte despre pensii. Mai incercati saptamana viitoare.
Ce inteleg eu din cele doua evenimente, aparent banale, intamplate in zile toride de vara dupa ce guvernul, din lipsa de viziune si capacitate de decizie taie salarii, creste TVA si impozite in ideea de a resuscita UN MORT – economia romaneasca.
- Semenii nostri decid sa citeasca, sa se informeze doar cand le ajunge cutitul la os. Atunci cand sfaturile prietenilor, vecinilor si ale colegilor de munca nu mai sunt relevante.
- Televizorul, de altminteri cel mai facil mediu de informare si invatare pentru marea masa a populatiei, nu poate sa substituie acest exercitiu de fitness al creierului numit lectura.
- Vanzarea de carte si in speta dezvoltarea personala prin lectura sunt strans legate de evenimente politice, sociale si economice. Adica ne dezvoltam ca si rezultat al unor stimuli externi si nu datorita propriei noastre vointe sau unui plan.
Va doresc sa aveti chef de lectura si sa nu ajungeti sa cititi…de nevoie.
Pai jupane, te-ai intrebat tu cam cate carti de la Humanitas isi permite batranelul sa citeasca ? Din pensia aia minuscula pe care impotentul guvern Boc s-a gandit ca daca a platit o viata intreaga, merita sa-l mai arda putin acum ?
Sa-ti povestesc eu, parintii mei arunca peste 50% din pensie pe medicamente ca nah, statul i-a imbolnavit cat au muncit, etc. Iti spun eu cate carti isi permit parintii mei sa citeasca – NICIUNA, trebuie sa manance si sa-si plateasca caldura pe care nu prea o au iarna.
Mai lasa-ne cu cititul, cititul e un lux pe care nu multi si-l permit la 600 mii vechi per carte.
Hai spor
Prieten drag, io tocmai despre asta vorbeam, daca citesti cu oarece atentie. Daca incepi sa citesti PREA TARZIU, nu mai ai nici o sansa in viata asta. Poti sa o astepti linistit pe urmatoare, poate vine, poate nu. Articolul zice ca nu ar fi rau sa ne (re)apucam cu totii de citit, cei care nu dam, deocamdata 50% din bani pe medicamente. Problema reala este ca acum noi dam 50% din castig pe tutun, alcoale si junkfood. Asa ca nu te mira ca la 70 de ani vom ajunge si noi ca majoritatea pensionarilor din tara asta 🙂
Spor la bani!
Citeam recent intr-un articol ca doar 40% dintre romani citesc in prezent carti. Mie sincer procentul mi se pare mare. Se prea poate sa se apropie de cifra asta in cazul celor peste 30-35 ani, cei sub 30 ani ma indoiesc ca citesc mai mult de 15-20%, poate chiar si cifra asta e optimista.
Ma intrebam care sunt motivele pt care romanii nu (mai) citesc. Am gasit cateva:
1. Noi alternative de petrecere a timpului liber
Inainte de ’89 cititul era una din principalele modalitati de a-ti omori timpul, avand in vedere ca TV aveam 2h/zi din care 1h si 45’ erau exclusiv dedicate ridicarii in slavi a conducatorului iubit. Deci cititul ne umplea timpul, mai ales in sezonul rece, in ciuda faptului ca ramaneam fara curent electric si citeam si/sau ne faceam temele la lumare/lampa… Cei care erau la scoala atunci ne amintim cu siguranta asta…
Acum lucururile s-au schimbat radical, avem de ales intre TV (vreo 70-100 canale), radio (zeci de posturi sau chiar sute/mii dk le socotim si pe cele online), a sta pe chat cu prietenii virtuali, a asculta muzica la mp3 player, a ne plimba prin mall, caci nu-i asa e cool etc. etc.
2. Cartile au devenit un lux pentru romani
Salariul mediu in RO e de aprox 300 eur, iar o carte costa in medie undeva la 10-15 eur, rezulta la un calcul simplu ca in medie un roman trebuie sa-si cheltuieasca aprox 5% din venitul lunar pe o carte. Asta poate nu pare asa mult dar este, avand in vedere ca peste 50% dintre romani nu prea le ajung salariul de la o chenzina la alta. Asta justifica intr-o buna masura fenomenul, mai ales ca bibliotecile sunt slab slau deloc finatate in prezent petru a-si reinoi stocul de carte.
3. Suntem un popor care actioneaza mai degraba rectiv decat preventiv.
Aici iti dau dreptate, cunm spuneai si tu, nu ne place sa facem lucrurile preventiv decat atunci cand ajunge cutitul la os. Cel mai la indemna exemplu e cazul recent cu incendiul de la maternitatea Giulesti: a trebuit sa moara copilasi nevinovati ca sa realizeze dom’ primar Oprescu ca trebuiesc montati senzori de fum.
Din pacate, de multe ori la noi nici atunci cand se intampla ceva (ajunge cutitul si taie osul) nu se iau masuri . Si aci am si un ex personal. Ma intorceam cu masina intr-o seara de weekend spre Arad pe un drum judetean dar foarte circulat, cand am dat intr-o gropa (a se citi “crater”) de am crezut ca am rupt masina in doua. La fel patisera si alti 3 soferi care parcasera ca si mine pe drepta ca sa-si evalueze pagubele . Dk eu am fost mai norocos ca am scapat doar cu problem la directie si jeanta indoita, ceilalti nu au fost asa norocosi: unul a facut pana iar celalat a plecat de acolo tractat, plangand de mila BMW-ului sau cel nou. Pe drum pana la Arad am mai intalnit alti 2 “norocosi” trasi pe drapta… In ciuda faptului ca eram extreme de furios, dupa ce mi-am epuizat portofoluil de “epitete” la adresa celor de la drumuri, mi-am zis ca nu pot ramane indiferent si ca un cetatean responsabil ce ma pretind a fi trebuie sa fac ceva, mai ales ca citisem in presa locala ca 2 accidente avusesera loc pe acel drum in saptamana precedent tocmai din cauza gropilor din asfalt. Asa ca, de indata ce am ajuns acasa, fiind trecut de miezul noptii si fiind weekend, cea mai la indema solutie care mi-a venit atunci in minte a fost sa sun la 112. Stiti ce mi s-a raspuns ? Citez: “De ce suni domle la 112 daca nu ai o urgenta, ce a murit cineva? De ce tii linia ocupata?” Evident ca i-am raspuns ca “a murit cineva sapt anteriora, si mai trebuie sa moara ca sa faceti ceva cu drumul ala?’ In final mi s-a recomandat sa sun la Drumuri Judetene, dar nu atunci ca e weekend, abia luni. Pana luni, mai putea muri cineva sau se mai putea avaria masini, dar cui ii pasa imn tara asta, ca doar nu platesc ei despagubirile …
Or mai fi asi alte motive pt care romanii nu cites, pe care insa ii las pe altii sa le caute. Important la urma urmei este: cum ii facem pe sa citeasca? Cred ca o metoda buna ar fi sa incurajam schimbul de carti intre cei interesati via o platforma internet. Spre ex am multe carti care le-am citit si pe care nu le mai citesc (cel putin in urmat 2 ani) si pe care le-as da la schimb, tie spre ex, iar tu ai poate carti pe care eu le-as citi. Nu stiu sa existe o astfel de comunitate pe net. Dk stii de existenta ei, zi-mi te rog si mie. Dk nu ti se pare o prostie ci interesant, hai sa vorbim despre asta…
Am sa inchei cu un extras din “PARADOXUL ZILELOR NOASTRE” a lui Octavian Paler.
Citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si ne rugam prea rar,
Avem mai multe cunostinte, dar mai putina judecata,
Scriem mai mult, dar învatam mai putin,
Vorbim prea mult, iubim prea rar si urâm prea des.
Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti timp sa împartasesti gândurile pretioase pe care le ai.