Povestea creditului
Povestea creditului

Continuarea guest postului Povestea Creditului (1)

Pe parcursul anului 2008 prețurile la materialele de construcții creșteau săptămânal. Ca să înțelegeți despre ce e vorba vă pot spune că un sac de ciment costa în primăvara lui 2008 17,5 lei, iar în toamna aceluiași an ajunsese la 22 de lei. Dar nici măcar asta nu ni s-a părut periculos. Ne-am dus la bancă, care pe lângă carduri și creditul anterior ne-a mai dat aproape 30.000 de euro împrumut. La finele lui 2008 aveam scoși peste 80.000 de euro credit și vreo 15.000 de lei pe carduri. Și tot nu ni s-a părut că este greu!

Anul 2009 a trecut ca vântul și ca gândul. Juniorul creștea, euro creștea, dar nimic nu conta. Aveam servicii, salarii rezonabile, casă pentru fiul meu, era o viață în care grijile contau foarte puțin, doar euro care creștea încet, dar sigur, îți mai aducea câte un norișor mai întunecat în gândire, dar vorba aceea: îl ștergem repede, repede cu buretele.

2010 – de când am așteptat să ajung aici. Situație politică explozivă, euro peste 4 lei, salarii micșorate. Acum ies la iveală fațetele ascunse ale creditelor. Din 4400 de lei am ajuns să câștigăm 3600, rata era de 660 de euro, valuta creștea de la o zi la alta… TREBUIA SĂ FAC CEVA!

M-am dus ca orice client bun la BRD, banca de unde aveam scoase cele două credite, am solicitat o refinanțare, am acoperit creditul anterior care era cu o dobândă destul de mare (DAE 8,75 %), cu un credit de 58.500 de euro pe 25 ani cu o dobândă mai bună, aproximativ 7 procente. N-am reușit să acopăr însă integral cardurile, mi-au mai rămas ceva lei pe ele, vreo 12.000 de lei, bani pe care i-am ținut pentru zile negre, și din 2010 până azi au fost atât de multe zile negre încât prin cardurile mele suflă alizeele, căci vijeliile au trecut de mult.

Trebuie să fac o paranteză: întotdeauna am fost un om muncitor. Prin felul meu de a fi am găsit mereu posibilități de a face un venit suplimentar. Am scris lucrări de licență, de seminar, disertații etc, fapt care îmi aducea lunar un surplus de aproximativ 150 de lei. În afară de fumat nu am avut alte vicii costisitoare, dar trebuie să recunosc faptul că multe dintre lucrurile pe care le-am cumpărat nu îmi erau absolut necesare.

A trecut anul 2010, la fel și 2011, chiar și 2012, dar toate rezervele de pe carduri s-au epuizat și am ajuns pe marginea prăpastiei.

În toată această perioadă am încercat să găsesc soluții. Am fost la ceva întruniri ale promotorilor companiei Amway – nu mi se potrivește. Au produse faine, dar în lista mea de prieteni și de cunoscuți nu se prea găsesc persoane interesate de acest subiect. Am fost cooptat într-un grup de brokeri de asigurari. Trei dintre prietenii mei buni făceau asta deja de ceva vreme și mi s-a părut imoral să intru pe piața lor. Și astăzi mai scriu câte o lucrare, de ce-o fi ea, dar ca să înțelegeți, anul acesta am făcut una singură pentru care urmează să primesc ceva bănuți, față de 2 anul trecut și față de 4 acum 2 ani.

De ceva vreme bat paginile internetului în lung și în lat pentru identificarea unei soluții la problemele mele. Ba am fost și la un seminar ținut de Eusebiu Burcaș la Satu Mare și trebuie să vă mărturisesc că la început am fost ușor dezamăgit.

Plecasem la seminar convins de faptul că voi veni cu o soluție concretă, ori Eusebiu Burcaș m-a băgat mai adânc în ceață. El îmi vorbise de viitor, de planuri de economisire, de modul de cheltuire a banilor. Toate acestea nu erau importante pentru mine în momentul respectiv. Voiam o SOLUȚIE și mă așteptam să o primesc. De fapt, am înțeles mai apoi că soluția era la mine iar cel care mi-o scotea la suprafață era Eusebiu, dar nu așa cum îmi imaginasem eu (pe tava), ci așa cum ar fi fost normal să o fac.

M-am întors acasă  și vreme de câteva zile am cugetat. I-am scris lui Eusebiu un mail, la care am primit răspuns după mai bine de două săptămâni, și știți ceva, când am primit răspunsul eram tot nemulțumit. Am continuat corespondența cu Eusebiu și cu colegul lui – specialist pe probleme bancare. Speram că voi primi o soluție salvatoare de genul: du-te la banca cutare, unde am intervenit eu și scoate un credit cu o dobândă beton și situația se va rezolva.

Dar lucrurile nu pot sta așa. Situația cu oamenii needucați în privința creditelor nu poate continua la nesfârșit. Și am început să rumeg și să caut soluții de capul meu, și trebuie să vă mărturisesc că portițele pe care le-am găsit nu sunt chiar de lepădat. Sunt soluțiile pe care le-am propus și le-am trimis și lui Eusebiu, despre care a zis că sunt în regulă dar musai sa iau o decizie si sa actionez. Iată soluțiile gândite de mine:

1.    Cea mai simplă soluţie ar fi să vând casa cu 2 apartamente pe care am construit-o, să acopăr toate datoriile şi să-mi iau ceva mai mic. FOARTE GREU ÎN MOMENTUL DE FAŢĂ. Valoarea reală a casei ar fi astăzi de aproximativ 150.000 de euro, sumă rezultată în urma unui calcul simplu: 320mp construiţi x 385 euro/mp preţ real de constructie, la care se adaugă preţul terenului şi amenajările interioare şi exterioare, ridicând astfel preţul la aproximativ 500 euro/mp.

Aș rambursa din credite, mi-aș lua un apartament și ar fi mai ușor.

SĂ FIM SERIOŞI, NIMENI NU-MI DĂ ATÂŢIA BANI PE O CASĂ ASTĂZI.

2.    O a doua soluţie, temporară de altfel, ar fi să scot un credit pe 15 ani, vreo 5000 de euro, care să-mi acopere cardurile şi în loc de aproximativ 350 de lei lunar să plătesc vreo 200, dar să le şi acopăr în timp. Aşa m-aş ajuta să mai economisesc câte ceva. Nu e bine nu mă ajută prea mult în viitor.

3.    O soluţie ar fi să mizez pe LEUL ROMÂNESC – FOARTE, FOARTE, FOARTE RISCANTĂ. La valoarea actuală a ROBOR-ului, ar fi bună o refinanţare în lei. Pariind pe inflaţie şi pe creşterea valorii salariilor în lei, dar şi pe menţinerea la un nivel scăzut a marjei de dobândă.  Astfel am putea ajunge peste câţiva ani buni ca valoarea ratei de azi să fie asemănătoare cu ceea ce s-a întâmplat prin anii 1995–1998.

Pe atunci, cei care şi-au cumpărat apartamente cu bani scoşi de la CEC înainte de 1989 au avut de plătit rată lunară de 1000 de lei, adică jumătate de salar la vremea aceea, iar în 1998 – 1000 de lei reprezentau mai puţin decât o jumătate de pachet de ţigări. ASTA-I UTOPIE CURATĂ, mai bine citesc ”Poveşti nemuritoare”.

4.    Credeam că soluţia pe termen lung ar fi o refinanţare totală, la costuri reale, negociate cu banca, cu o dobândă efectivă undeva până la 5% (Eurib la 3 m + 3,5 p + 0,029 Asigurare ), pe 25 de ani şi nu pe 30 de ani, căci diferenţa este de aproximativ 20 de euro la rata lunară. Dar această refinanţare ar trebui însoţită cu un pachet de economisire, ştiu şi eu… 30 de euro pe lună, şi aşa în 12 luni ai 360 de euro, iar în 2 ani ai bani de concediu. – Aşa nu aş mai avea nevoie de Overdrafturi – BUNĂ IDEE!

Acestea erau soluțiile pe care le aveam în minte până într-o dimineață, când am avut acea străfulgerare. Încercam să găsesc o soluție în contextul ideilor de mai sus, moment în care mi-am dat seama că mai există o opțiune.

M-am analizat pe mine însumi și am privit la calitățile pe care le am și mi-am dat seama că am construit casa în care locuiesc pentru că mi-am dorit acest lucru, nu doar pentru mine, ci și pentru familia mea. NU POT RENUNȚA la ceea ce am construit, ci TREBUIE SĂ GĂSESC O SOLUȚIE care să mă ajute, motiv pentru care în cursul acelei dimineți mi-am trimis CV-ul la mai multe companii care ofereau locuri de muncă în regim part time.

Știu că nu va fi ușor, dar știți ceva, parcă observ luminița de la capătul tunelului. Parcă dracul nu mai este atât de negru pe cât pare, așa că privesc spre viitor cu optimism.

Nu mă întrebați de ce am ajuns în această situație. Vă pot întreba același lucru.

Haideți să ne întrebăm cu toții ce putem face ca să ieșim din situațiile în care ne aflăm.

Cred că am făcut primul pas. Promit să vă țin la curent cu toate noutățile. Acum cum mai stati cu frica de credite?

Astept comentariile si concluziile voastre aici.

DESpre AUTOR

Eusebiu Burcas

Misiunea mea este să-mi ajut semenii să-și fructifice potențialul și să trăiască în bunăstare.

Your email address will not be published. Required fields are marked

  1. Din 3600 lei / luna rata de 660 EUR reprezinta vreo 2000 de lei deci ramai cu 1600 de lei care dupa parerea mea ajung pentru necesitatile vietii (mincare, transport, utilitati).

    Iti scrius mai jos citeva sugestii:
    1) ai spus ca ai cumparat mai multe lucruri care nu iti sunt utile, eu cred ca ai putea sa le vinzi si cu banii obtinuti sa platesti din credite.

    2) De asemenea ai putea sa vinzi masina si sa mergi pe jos / cu bicicleta sau sa iti iei o masina mai ieftina.

    3) Alta solutie ar fii sa inchiriezi apartamentele din vila astfel incit din chirie sa acoperi ratele iar tu sa te muti undeva unde sa platesti mai putin decit ratele (660 EUR).

    4) Sa iti cauti un job mai bine platit / Sa ceri o marire de salariu (se pare ca nu ai mai avut una de ceva timp).

    Iti urez sa razbati si sa invingi in lupta asta nedreapta cu creditele si sper sa citeasca acest articol cit mai multi tineri inainte de a lua decizia de a lua un imprumut de la banca.

    Am avut si eu doua credite de nevoi personale, in jur de 30.000 EUR luate prin 2007 – 2008, pe care le-am cheltuit pe nimicuri. Easy come, easy go! Mi-am dat seama la timp ca sunt angajatul bancii atit timp cit le platesc dobanda si m-am chinuit sa le platesc cit mai repede. Din ianuarie 2012 nu am nici o datorie, iar acum ma uit cum in fiecare luna averea creste putin cite putin, (citeoadata mai si scade atunci cind scade bursa, dar pentru mine e motiv de bucurie deoarece pot sa cumpar active valoroase la preturi mici).

    Multumuri si lui Eusebiu pentru aducerea in atentie a acestor probleme si a faptului ca face aduce educatia financiara in ochii si urechile celor care vor sa vada si sa asculte.

    1. Salut Daniel
      Iti multumesc pentru aprecieri
      Atunci cand am scris articolul m-am gandit la cei care sunt acum in situatia de a contracta un credit. Adevarul este ca NOI – adica cei mai tineri – NU AVEM O EDUCATIE IN CEEA CE PRIVESTE CREDITUL.
      Imi aduc aminte faptul ca in copilarie parintii mei fugeau de credit ca dracul de tamaie.
      SIngura varianta de imprumut acceptata era CAR-ul. Din bani luati de la CAR ne-am modernizat apartamentul si ne-am achizitionat ceva electrocasnice (inainte de 1989)
      Ori libertinizarea creditarii post decembrista ne-a luat ochii si ne-am aruncat cu capul inainte fara sa gandim la ce ne asteapta
      Singurul meu regret este ca nu l-am cunoscut pe Eusebiu acum 6 ani
      Asta e – capul face, capul trage
      Cautam solutii si sper ca le voi gasi si aplica pe cele mai bune
      S-auzim numai de bine
      Cristian Silaghi

  2. Si eu am povesti si mai interesante. Spre exemplu cum fura clientii Piraeus Bank in momentul in care fac refinantari. La prima rata din refinantare nu mai actualizeaza soldul cu rata anterioara. daca nu ma credeti verificati pe speta unui prieten.
    Si multe, multe altele…

  3. Am 2 nelamuriri si 2 sfaturi:

    De ce ai nevoie pentru o familie de 3 persoane de 2 apartamente cu 300 mp locuibili?
    De ce nu poti renunta la casa/masina/fumat?

    O problema nu se rezolva cu aceeasi gandire cu care a fost creata (sigur nu cu banca dar poate cu alt serviciu chiar si pe alt domeniu platit mai bine)
    Luxul si orgoliu intotdeauna costa mult prea mult.

    1. Casa are 2 apartamente, din care unul este al socrilor. Atunci cand am construit-o ne-am asumat responsabilitatea ingrijirii lor, urmand ca dupa decesul lor apartamentul lor sa ne ramana noua.
      Am renuntat la fumat de vreo 6 luni, iar masina o folosesc doar ocazional
      DEocamdata nu pot renunta la casa, vanzarea casei ar fi destul de paguboasa in momentul de fata

      1. Atunci eu te sfatuiesc sa va ganditi serios ca singura solutie pe termen lung este cresterea veniturilor, fie ca este pe acelas domeniu sau nu.
        Temporar (2-3 ani) poti (cu intelegerea socrilor) sa va mutati intr-un apartament decent de 3-4 camere care costa putin mai mutl decat unul de 2, si inchirierea celor 2 apartamente ( poate si unor firme) sa-ti acopera rata la banca.
        Succes si sper ca lectia aceasta de viata sa fie educativa pentru cat mai multi.

  4. Eu nu cred ca banca este singura vinovata de aceasta situatie. Fara suparare, dar asa ai expus situatia. Trebuie ca si oamenii sa fie constienti si responsabili, atunci cand se imprumuta. Trebuie sa iei in calcul si viitorul, nu numai prezentul si sa te gandesti ca o investitie pe 30 de ani care numai “papa” si nu produce e o investitie proasta si total neproductiva. Nu stim ce facem maine, dar peste 30 de ani? Si eu am rate la banca, castig destul de bine (aprox. 5000 ron lunar) dar nu m-am intins mai mult decat pot duce, desi banca iti ofera , ca orice comerciant care doreste sa isi vanda marfa. Nu ii condamn deoarece si consultantii financiari lucreaza in vanzari, ca si mine. Le recomand oamenilor sa se educe ei financiar inainte sa ajunga sa ia un credit, sa se informeze(sunt atatea surse in ziua de azi) si situatiile nu vor mai fi asa complicate. La urma urmei investitiile semnificative si succesul unora in business se datoreaza tot imprumuturilor de la banci, numai ca au fost facute cu cap si sunt productive. Sa auzim de bine!

    1. Hai ca esti tare Mihaela! Trebuie sa te gindesti,trebuie sa iei in calcul etc.Cine avea studii sau informatii despre modul de lucru la bancilor si despre jocurile de culise ale FMI si a altor rechini financiari cu guvernele corupte ? Ne-am facut planuri de viitor gindind in mod normal ,luind in calcul veniturile prezente si cele viitoare viitoare.Chiar toti am fost prosti ? Vedeam si auzeam ce ne spuneau guvernantii,reclamele desantate ale bancilor si luam decizii.O mare pacaleala.Si sa stii ca succesul unora nu se datoreaza imprumuturilor facute la banci ci evaziunii fiscale,inselatoriei,furtului .Crede-ma stiu ce spun.

  5. Imi cer scuze ca ma indepartez de la subiect dar cred ca esti un baiat destept care inca planifica pe termen scurt. Ai spus ca ai facut acele imprumuturi pentru familia ta doar ca ai mai spus ca scrii si lucrari de licenta. Asta inseamna ca scrii lucrarile pentru viitorii absolventi care nu si le pot scrie singuri? Sper ca am inteles gresit. Dar daca nu, gandeste-te ca ai tai copii vor mosteni nu numai o casa ci si o societate stricata de care suntem cu totii responsabili.
    In rest, mult noroc, sper sa iti rezolvi problemele!

  6. Salut.Sunt Stefan din Baia Mare si te felicit pt povestirea ta.FRICA de credite e buna si sanatoasa.Anul trecut am reusit sa prind cu sotia in Baia Mare un curs BURCASH din care am scos idei si impulsuri noi.Mai am 2 luni/2 rate si scapam de credite.Am lichidat liniile de credit de pe carduri.Am renuntat la mai multe gauri /gaurele negre financiare(inclusiv fumat-si da se poate si dupa 30ani).Economisesc incet(pas cu pas) pe termen lung/foarte lung inafara sistemului bancar.Creditele sunt profitabile(my opinion) in cazul in care produc bani(obligatori mai multi ca si costurile) , in rest sunt gauri negre financiare.Mult succe si 0 credite.

  7. Salut Cristian,
    Prima solutie nu cred ca o puteai indeplini (sau daca reuseai, trebuia sa accepti sa pierzi destul ceea ce nu te sfatuiesc in situatia ta..), iti spun asta deoarece sunt satmarean si eu si am o casa in zona centrala in Satu Mare pe care incerc sa o vand/inchiriez (as vrea sa o “mut” in Timisoara unde stau de cativa ani) si nu reusesc, ma rog, de inchiriat o mai inchiriez dar nu e stabila treaba.. ,chiar daca previziunile economice spun ca pe la final de 2013 va fi mai ok (nu ca inainte), cred ca Satu Mare mai are nevoie de 2 ani ca sa-si revina piata imobiliara.. nu intru in detalii si nu vreau sa par pesimist, dar te incurajez sa mergi inainte cu decizia care ai luat-o, in opinia mea, este cea mai buna in momentul de fata. Zona de confort nu este casa si conditiile din ea, ci actiunile care le faci zilnic, iar tu cred ca ai parasit zona de confort prin deciziile care le-ai luat.

    Multa bafta!

  8. Iata un mic ajutor pe langa lasatul de fumat. Ai o masina, despre care spui ca o folosesti rar. Exista o mica problema, pana a baga cheia in contact, masina ta cheltuieste, fie ca o folosesti, fie ca nu. Iata un mic calcul:
    1. Banuiesc, ca ai achizitionat-o printr-un credit sau leasing. Sa zicem ca ai luat-o cu 5000 de euro si acum o poti da cu 3000 de eur. Ai consumat in 3 ani sa zicem 2000 de euro, care te-au costat la o dobanda de vre-o 8% inca 3×160=480 euro + aia 2000 devalorizare sunt in total 2480 euro in trei ani, ai 2480/3= 826 euro/an sau undeva la 69 euro/luna si inca nu ai bagat benzina sa o pornesti. Daca a ta a fost mai scumpa, ghinion mai mare.
    2. Asigurare RCA in jur de 450 lei, daca esti destul de varstnic si nu ai avut accidente 🙂 in jur de 9 euro/ luna si inca nu ai bagat benzina
    3. ITP la voi la Satu Mare in jur de 100 de lei
    4. Un set de cauciucuri de iarna (nu chiar noi) 800 lei
    5. Impozit 62 lei daca polueaza putin
    6. Rovigneta 28 euro-2,3 euro/luna
    7. Ceva piese consumabile 100 euro/an – 9 euro/luna

    Si uite cat te costa masina fara sa-i bagi benzina si sa o pornesti- calculat la sange, minim 100 euro/luna.

    Asa ca e bine sa te gandesti serios daca merita sa faci aceasta cheltuiala in situatia ta.

  9. Buna Cristian. Am facut si noi gafe, noroc ca pe termen scurt cele mari, iar cel pe termen lung e doar putin peste 60 euro pe luna. Si totusi stam in loc mult din cauza celui pe termen lung. Ne limiteaza mult confortul, suma ce o economisim lunar. Am luat decizii gresite tot in Satmarul asta mort, dar care parca ne-a legat. Totusi mergem inainte, ne gandim la 2018 septembrie 10 cand inchidem creditul mare. Mai curand nu se poate, din pacate. Sunt curioasa cum ati scoso la capat, au trecut aproape 3 ani. Ai zis ca vei veni cu continuarea. Cred ca ar fi foarte educativa.

    Eusebiu cand revii la Satu Mare?
    Un an bun financiar va doresc tuturor!

{"email":"Email address invalid","url":"Website address invalid","required":"Required field missing"}