L-am cunoscut pe Dan acum vreo doi ani. Pentru ca atunci toata lumea construia orice in Romania, mi-a luat mai mult de trei luni sa gasesc un buldoexcavator sa-mi sape un sant de 200 m la cabana. Prin intermediul recomandarilor am ajuns in satul unde sta Dan, sotia l-a chemat imediat strigand: Dane, te cauta un domn de la Cluj.
Cand l-am vazut mi s-a facut brusc jena. Dan are un handicap fizic…este ciung. Mi-a fost jena sa nu-i spun de ce il caut desi ma indoiam deja de capacitatile lui; de capacitatea lui de a urca cu buldoexcavatorul pe un drum de munte bun mai degraba pentru o proba de offroad la categoria open decat pentru o plimbare cu excavatorul.
Dan mi-a zambit larg incercand parca sa-mi risipeasca neincrederea. L-am angajat. Peste doua zile la ora 7 dimineata era in fata cabanei mele cu buldoexcavatorul intreg si cu chef de munca. A muncit din greu toata ziua desi erau peste 30 de grade si un soare dogoritor. Am ramas mut de uimire in fata dexteritatii lui Dan, manevra excavatorul cu o singura mana si se ajuta din cand in cand, in actiunile mai complexe, de mana cu handicap.
La masa de pranz mi-a povestit. Si-a pierdut mana intr-un accident de munca, la varsta de 23 de ani si a luat totul de la capat. Are o viata absolut normala. Adica pardon, o viata pe care multi din oamenii normali poate nu o au. Are familie, doi copii si o sotie harnica si mai presus de toate RESPECTA MUNCA. Dan s-a reinventat.
Cum ne raportam noi, oamenii normali, la situatiile dificile? Majorarea TVA, scaderea salariilor si cresterea cursului de schimb sunt cateva din problemele cele mai discutate zilele astea. Pe langa meciurile din Campionatul Mondial, brusc am devenit experti si in macroeconomie, finante si fiscalitate. Ceea ce nu este neaparat rau. Intrebarea este cum ne automotivam, cum trecem peste obstacole si piedici pentru a ne atinge obiectivele. Cred ca totul depinde de ATITUDINE.
Daca vom continua sa ne victimizam, sa ne plangem de mila sa asteptam ajutor de la stat, guvern sau orice alta autoritate, sa nu ne miram de rezultate. Vom fi perdanti.
Pentru a iesi din situatia asta avem nevoie de o NOUA ATITUDINE. O atitudine de invingatori, de luptatori. Mai avem nevoie de viziune si de spirit de sacrificiu. Una din rudele mele, in cautare de munca, mi-a ras in nas cand i-am solicitat ajutorul spunand “Crezi ca sunt fraier sa ma trezesc la 8 dimineata?”
In urma celor de mai sus trag o singura concluzie, pentru cunoscatori : “Dragi prieteni, cu atitudinea asta nu vindem niciodata elefantul”
Spor la bani!
Extraordinar exemplu. De toata lauda, desi sunt convins ca acest om nu lupta pentru asta. In schimb, am vazut saptamana trecuta un nene prin Galati care statea cu mainile in san, uitandu-se cum soldatii si vecinii sai se luptau cu apele incercand sa construiasca un dig. Fiind intrebat de ce nu da o mana de ajutor raspunsul lui a fost ceva de genul: “Apoi pana ajunge apa la mine in deal de ce sa ma bag si eu la munca?” Am ramas socat!
Exemplul tau, pe care l-a vazut o intreaga tara este, din pacate specific national. Oamenii vin si se holbeaza la tragedii, empatizeaza cu victimele, insa NU ACTIONEAZA pentru a imbunatati lucrurile.
Tu cu ce atitudine abordezi viata? http://bit.ly/aJ7Fe6 // via @Burcash
Problema cu impozitele foarte mari , e ca si rezolvata ,() multinationalele care sunt prezente in Romania au rezolvat o simplu si perfect legal , au compania mama inregistrata intro tara unde au taxe mai mici si fiscalitate prietenoasa si mai ales legi care nu se schimba in rau la fiecare 2 luni de zile
Asta nu inseamna ca nu platesc taxe ,neplata taxelor = evaziune , inseamna ca platesc mai putine taxe , perfect legal .
Rugaminea mea ar fi sa scrieti si articole despre fiscalitatea si impozitare , cred ca ar interesa pe multa lume .
Fascinanta si motivatoare povestea lui Dan , foarte nesanatos insa e ca a trebuit sa cautati 3 luni de zile o firma care sa vrea sa va ia banii, banii pe care probabil i ati achitat cash dupa terminarea si receptia lucrarii .
stefan marici Suceava