Am primit acum două zile un email foarte interesant din care am captat, următoarea întrebare.
Un antreprenor poate reveni la “angajat” și va fi vreodată mulțumit după ce o perioadă si-a organizat timpul cum a considerat?
O întrebare foarte bună și provocatoare, mai ales în această perioadă. O întrebare care merită mai mult decât un răspuns sec, de tipul ”Da. Poate” sau ” Nu. Nu poate!”
Să-ți spun o poveste.
La câțiva ani după începerea primei afaceri am fost nevoit să mă angajez. Am câștigat un concurs pentru postul de director regional de vânzări, după ce am proiectat un plan de afacere pentru dezvoltarea în Transilvania a unei afaceri internaționale.
Au fost aproape trei ani în care am învățat enorm, am crescut ca și vânzător și manager și am văzut eficiența sistemelor procedurate și standardizate. Dar, pentru că sângele apă nu se face, la plecarea din companie m-am întors la….?
Ai ghicit. La antreprenoriat. Chiar dacă la început câștigurile erau de zece ori mai mici decât salariul și beneficiile primite ca angajat.
Revenind la întrebarea primită, sunt cel puțin trei aspecte pe care să le clarifici înainte de a lua o decizie finală, legată de această întrebare.
1. Mindset-ul antreprenorial. M-am întâlnit cu acest concept când am găsit la Robert Kiyosaki referiri cu privire la mintea de angajat care este diferită de mintea de antreprenor.
Setarea mentală de bază pentru angajat este centrată pe siguranță, pe stabilitate și pe libertatea personală de la ora 15, 16 sau 17 încolo, când închide ușa companiei în urma lui si trece pe frecvența vieții personale.
În cazul antreprenorului totul din jurul lui se concentrează pe identificarea, calificarea și dezvoltarea clienților, pe dezvoltarea produselor sau serviciilor care să-i satisfacă pe clienți și pe consolidarea afacerii. Ei fac asta zi de zi, Duminica și în vacanțe, indiferent dacă este criză sau nu, dacă plouă sau ninge, frizând adesea workaholism-ul. Starea mentală de bază a antreprenorului este de a căuta continuu oportunități, de a-și asuma riscuri și a face lucrurile să se întâmple.
Atunci când ai acest mindset nu te vei putea întoarce niciodată la mintea de angajat. Chiar dacă o perioadă vei decide că este mai sănătos pentru siguranța ta sau a familiei să fii angajat, vei fi în cel mai rău caz un intraprenor și nu prea cred că ai șanse să te transformi într-un tăietor de frunze la câini. Pur și simplu pentru că nu-ți permite genetica, modul în care ești construit.
2. Mulțumirea de sine. Am văzut foarte mulți angajați fericiți, la fel cum am găsit și antreprenori fericiți (ce-i drept destul de puțini )
Nu cred că putem concluziona că alegerea unui rol sau al altuia este în directă corelație cu fericirea. Fericirea se manifesta plenar atunci când ești mulțumit cu starea ta fapt actuală înainte de a începe să-ți dorești altceva.
Te bucuri de prezent și nu trăiești nici cu nostalgia trecutului dar nici cu speranța (adesea deșartă) a viitorului. Așadar mulțumirea și fericirea nu vin din poziția pe care o ocupi cât mai ales din bucuria și dragostea de ceea ce faci.
3. Organizarea timpului. Motivația trecerii de la statutul de angajat la cel de antreprenor este adesea legată de nevoia de libertate. De posibilitatea de a-ți alege timpul de muncă, vacanțele și concediile și de a-ți prioritiza activitățile cotidiene. Într-un cuvânt de a fi propriul tău șef.
Atenție însă la această capcană care poate să te ducă în zona în care renunți la a asculta de cineva din exterior pentru a accepta să fii condus de proprii tăi demoni (frică, deznădejde, avariție, etc.).
În alt sens dacă vrei, nu cred că există libertate fără disciplină și renunțarea la șef va trebui imediat înlocuită cu un sistem de autocontrol și rutină de fier pentru a reuși.
La final după ce am fost prin cele trei zone pe care le-a cuprins întrebarea primită prin email îți voi oferi totuși un răspuns.
Dacă ai ajuns în situația în care nu-ți mai poți permite să fii antreprenor, pentru că nu ai vândut suficient, ai luat decizii greșite sau pur și simplu piața a plecat într-o direcție pe care nu ai anticipat-o nu ezita să te întorci la statutul de angajat pentru o vreme.
Înseamnă că mai sunt acolo lecții de învățat care te vor ajuta să devii un antreprenor mai bun și mai de succes data viitoare.
Spor la bunăstare, tuturor!
P.S. Dacă v-a plăcut acest material, dați-l mai departe iar dacă vreți să-l comentăm sunt aici cu bucurie.
Sursa foto: easyonlinebizsolutions.com
Eu sunt unul din antreprenorii care s-au reintors la statutul de angajat.
Ma simt mai bine stiind ca nu sunt singura si ca este ceva oarecum normal, daca antreprenoriatul nu a iesit asa cum ma asteptam.
Ma simt mai bine in statutul de angajat pentru ca totul este prestabilit, precum ore de lucru, concedii.
In antreprenoriat, asa cum ati mentionat in articol, lucrezi non-stop. Nu exista vacante, zile libere, sau cel putin nu am reusit eu sa ma organizez efficient.
Multumesc foarte mult pentru articol.
O zi frumoasa, va doresc!
Multumesc pentru mesaj! Asa cum spuneam si in articol, este o decizie personală aliniată cu valorile si obiectivele tale personale. Spor la toate cele bune!
Foarte fain articolul si sfaturile.
Sa va fie de folos, Feri!
Câteodată mă mai gândesc cu nostalgie la cum trăgeam mâța de coada din postura de angajat,, totuși nu aș mai reveni de bunăvoie, care-mi place ce fac acum. 😀
Asa-i viața. Uneori regretăm ceea ce am facut dar mai grav este să regretăm ceea ce nu am făcut. Spor la bani!
Interesant articolul, imi pare rau ca il citesc abia acum. In ceea ce ma priveste, s-a aprins luminita la vederea termenului “intraprenor”. Este ceea ce mi se potriveste extraordinar, doar ca e greu sa gasesti organizatia care sa-ti permita sa fii acest tip de angajat. Postura de antreprenor ma copleseste, sunt unele responsabilitati si sacrificii pe care nu mi le doresc. Postura de angajat care sa taie frunza la caini, acel angajat resemnat si obedient ma infioara. De aceea, intraprenorul mi se pare excelent pentru genul de personalitati care au initiativa, dar nu vor responsabilitati nelimitate. Gresesc?